Unul dintre cele mai controversate subiecte (și) în ziua de azi este avortul. Toată lumea are o părere despre, indiferent dacă a trecut sau nu prin experiență și indiferent dacă are șanse să treacă vreodată prin ea sau nu. E normal, e omenesc. Ceea ce nu cred că e normal (însă e omenesc) că oameni încearcă să ia decizii pentru alți oameni, dar fără să-și asume responsabilitatea pentru consecințele acelor decizii. E de înțeles, așa suntem noi oamenii. Însă am putea încerca să ne schimbăm. Am putea încerca să devenim mai responsabili și mai atenți la ceilalți.
Personal am militat cățiva ani împotriva avortului, apoi am ajuns în situația în care a trebuit să decid pentru mine și am decis să fac un avort. De atunci am tot militat pentru avort. Consider, deci, că înțeleg ambele puncte de vedere. După ce am făcut parte din ambele tabere, am ajuns la concluzia că nu există un adevăr absolut, o singură decizie bună aplicabilă pentru toată lumea, în toate situațiile. Există decizii luate personal, care depind mult de situație și de personalitate.
A deveni mamă, cred că este una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le poate trăi o femeie. Atunci când vrea. Dar pe cât de minunat este atunci când îți dorești să fii mamă, pe atât de sfâșietor poate fi atunci când nu-ți dorești.
O femeie când află că este însărcinată cu un copil pe care nu-l vrea, cred că ajunge cumva într-o capcană, din care nu poate ieși cu bine, indiferent ce ar alege. Cu toate astea, este într-o situatie în care este forțată să aleagă și mai exact să aleagă între copilul ei și ea însăși. Ce poate fi mai greu de atât? Cei din tabăra contra avort spun că copilul are dreptul la viață, cei din tabăra pro spun că femeia are dreptul să decidă ce să facă cu propriul ei corp. Și amândoi au dreptate. Cine să poată lua o hotărâre corectă și înțeleaptă în această situație? Totuși, multe femei trebuie să ia decizia asta și trebuie să o facă repede. Cu toate că sunt femei care o fac ușor, pentru majoritatea este o alegere grea și ultimul lucru de care ai nevoie în astfel de situații, este să vină alți oameni și să încerce să-și forțeze opiniile pe tine.
Aș vrea aici să ofer un ajutor în luarea deciziei, spunând părerea mea, care cred că este una destul de obiectivă.
Sunt câteva lucruri pe care aș vrea să le știi, înainte de toate:
1. DECIZIA ÎȚI APARȚINE ÎN TOTALITATE! – Aceasta este și un drept de al tău, dar și o responsabilitate. Înseamnă să nu lași pe nimeni să aleagă în locul tău, dar nici să nu-i ceri nimănui să o facă. Cere sfaturi și păreri, dacă simți că ai nevoie/te ajută, dar nu lăsa și nu cere să decidă cineva în locul tău.
2. Decizia pe care o vei lua, nu te va afecta doar pe tine ci încă 2 oameni: copilul și tatăl copilului.
3. Indiferent ce vei decide, va avea consecințe pe termen lung, la nivel mental și emoțional sigur, probabil și la nivel fizic. Va trebui să trăiești cu ele.
4. Există un singur ghid al moralității: busola ta interioară. Iar ea funcționează întotdeauna corect pentru tine, nu-i crede pe cei care spun că nu.
5. Nu vei arde în focul Iadului, dacă decizi să faci avort, nici dacă decizi să naști copilul știind că pe urmă îi vei oferi o viață cu multă suferință. Dar poți să-ți creezi propriul Iad, în care să trăiești ani buni sau întreaga viață, dacă nu vei putea trăi cu alegerea făcută.
Iar acum câteva sugestii, care te pot ajuta:
1. În primul rând fii atentă la ceea ce simți. S-ar putea să nu-ți dorești copil sau nu acum, dar ceva în adânc să-ți spună că “ba da, îl doresc și îl doresc acum”. Sau se poate să fie invers. Fii atentă la aceea voce, îți spune cel mai clar ce ai de făcut.
2. Cere părerea tatălui. Cu toate că decizia e a ta, are și el un cuvânt de spus. În condițiile în care aveți o relație, discută cu el pe tema asta și ia în considerare ce-și dorește el, pentru că alegerea ta îl va afecta și pe el, posibil pentru toată viața. Fii responsabilă!
-S-ar putea ca tu să-ți dorești copilul, iar el nu. În cazul asta, poți să alegi să-l naști totuși, dar ia în considerare că el s-ar putea să-și schimbe părerea și s-ar putea să nu. Sau poate rămâne un timp și poate pleca în câțiva ani. Copilul nu are puterea să țină doi oameni împreună. Vă poate ține sub același acoperiș, dar nu împreună în adevăratul sens al cuvântului. Și nici nu trebuie să aibă această putere. Este responsabilitatea părinților să aibă grijă de copil, nu invers. În cazul acesta pune-ți întrebările:
a) îmi doresc să nasc acest copil, chiar dacă va trebui să-l cresc singură? Răspunsul poate fi și da și nu. Oricare va fi, va fi răspunsul tău și va fi unul bun pentru tine. Nu există răspuns corect, lasă asta la o parte.
b) pot să trăiesc cu mine și cu gândul că am avortat un copil, doar pentru că el nu-l dorea? E important să te gândești la asta, pentru că avortul este o experiență traumatizantă, chiar și dacă-l dorești, și cu atât mai mult dacă nu. Iar după ce se întâmplă, îți vei face multe scenarii de genul “ce ar fi fost dacă…?”. Va fi greu, asta e sigur, dar te poți împăca totuși cu tine și cu ideea asta?
-S-ar putea ca tu să nu-ți dorești copilul, iar el da. În cazul asta sunt două întrebări pe care ar fi bine să ți le pui:
a) dacă fac avort, voi putea trăi cu mine știind că i-am luat lui șansa de a fi tată, chiar dacă el și-a dorit?
b) pot să iubesc acest copil, dacă-i dau viață? Pot să-mi asum rolul de mamă, chiar dacă nu e ceea ce-mi doresc acum? Îl iubesc pe tatăl lui, atât de mult încât să fac asta pentru el? Îl voi putea iubi și după ce am făcut acest sacrificiu?
3. Gândește-te la tot ce câștigi și tot ce pierzi, prin faptul că devii mamă acum. Din nou: nu există răspuns corect. Fă o evaluare al propriei vieți, află răspunsurile tale și vezi cum e mai bine pentru tine.
În final aș vrea să mai știi, că nu poți lua o decizie corectă. Nu poți prevedea viitorul și nu știi dacă vei regreta la un moment dat sau nu. Ceea ce poți face este să iei o decizie conștientă și responsabilă, în funcție de situația și cunoștințele pe care le ai acum. Astfel diminuezi mult șansele să regreți mai târziu și să te învinovățești la nesfârșit pe tine însuți sau pe copilul, căruia i-ai dat viață.
Așa există în sufletul meu, așa am împărtășit.
Monica
Lover of men, life and creation 